O escrocherie... fara pagubasi
De la LogicWiki
În urmă cu câteva decenii, piaţa antichităţilor din Londra a fost puternic zguduită de una din cele mai mari escrocherii ale timpului, al cărei obiect a fost o celebră statuetă orientală, din aur masiv, de mare valoare valoare, aflată în posesia unuia dintre cei mai cunoscuţi negustori din metropolă.
Într-o zi acesta primeşte un telefon de la direcţia hotelului Astoria, prin care este invitat să viziteze în interes de afaceri un magnat american, aflat în trecere prin Anglia. Negustorul de antichităţi se conformează, soseşte în luxosul apartament al magnatului, unde este primit de secretarul acestuia care îi comunică dorinţa patronului său de a achiziţiona preţioasa statuetă. I se spune că preţul nu contează. Tentat de afacere, anticarul se arată dispus să cedeze vechea operă de artă pentru suma de 100 000 de lire. Omul, însoţit de o pază puternică, aduce statueta, este introdus la bogatul american, care - când află preţul acceptat de secretar - se arată surprins de mărimea sumei şi ezită să cumpere statueta. Totuşi, până la urmă, copleşit de frumuseţea acesteia, semnează cecul, spre bucuria negustorului de antichităţi, care la afacere câştigase nu mai puţin de 25 la sută.
Considerând că are o zi norocoasă, anticarul se grăbeşte să-şi investească cecul în câteva tablouri de valoare. La această nouă afacere, negustorul de tablouri câştigă şi el 25 la sută. La rândul său, negustorul de tablouri cumpără câteva bijuterii preţioase, iar bijutierul realizează şi el un beneficiu de 25 la sută. În sfârşit, din mână în mână, cecul ajunge la al zecelea negustor. Toţi negustorii prin mâna cărora a trecut cecul au obţinut fiecare câte un câştig de 25 la sută.
Toată lumea era foarte mulţumită de câştigul realizat. Iată însă că ultimul negustor descoperă că cecul este fals. Magnatul american, în realitate un escroc de mare clasă, îşi luase de mult tălpăşiţa. Al zecelea negustor, cel care rămăsese cu cecul fără nici o valoare, l-a dat în judecată pe al nouălea negustor: acesta din urmă l-a acţionat în judecată pe al optulea şi aşa mai departe, primul fiind dat în judecată de cel de al doilea. Dar primul pe cine să mai dea în judecată?
Şi iată, după zile şi nopţi de frământare, acestuia îi vine o idee. O împărtăşeşte şi celorlalţi nouă negustori, care atât datorită respectului ce-i purtau, cât mai ales pentru că prin soluţia găsită nimeni nu mai păgubea, ci, dimpotrivă, toţi rămâneau în câştig, acceptară soluţia în unanimitate. Ştiţi cum a fost rezolvată problema?