Iscusinta bunicutei
De la LogicWiki
Ţin minte că scumpa mea bunică era tare pricepută în ale bucătăriei. Avea ea anume reţete nescrise, că toate îi ieşeau de minune. Cozonacii se revărsau pufoşi peste forme, sarmalele erau o bunătate, cât despre plăcinte... să nu mai vorbim.
Dar cea mai grozavă măiestrie bunicuţa o dovedea când ne făcea chiftele prăjite: mari, rumene, de se topeau în gură, nu alta.
Şi avea bunica obiceiul să facă mereu acelaşi număr de chiftele. Nu ştiu de ce, dar n-a făcut niciodată mai multe sau mai puţine: totdeauna 9. Cel mai de seamă dichis - spunea dânsa - e să nu le prăjeşti nici mai mult nici mai puţin decât se cade; timpul cel mai potrivit la foc iute - susţinea cu tărie - trebuie să fie exact de un minut pe o parte şi un minut pe cealaltă parte. Aşa ne făcea bunica chiftelele, mereu în aceeaşi mică tigăiţă în care încăpeau numai câte două deodată. Iar când aşeza primele în tigăiţă, eu strigam în gura mare: în 10 minute sunt gata chifteluţele!
Dar bunica mereu mă corecta, zicându-mi:
- Nu ştii să socoteşti, băiete; un minut pe o parte, un minut pe cealaltă parte, asta înseamnă două minute. Şi fiindcă pun la foc două deodată înseamnă că timpul se înjumătăţeşte, adică ar veni câte un minut de fiecare chiftea, nu?
Aşadar, nouă chiftele în nouă minute!
Nu credeţi că bunica avea dreptate?